De ce?

De ce exista somn în insomnie?
Găsesc că e o foarte mare ironie!

Deși există bi în iubire și drag în dragoste,
De ce până la urmă tot devine o pacoste?

Dacă creația suntem noi si-avem o cauză,
Atunci recreația de ce e doar o pauză?

De ce poate un om să fie nervos
Dacă se știe clar că nervul n-are os?

Dacă a dezminți și-a minți sunt la poluri opuse,
De ce dezamăgire și amăgire sunt așa de bine suprapuse?

Advertisements

Semn

Dacă iese soarele-acum,
E semn bun,

Dar dacă vin norii din nou,
E semn rău,

Dacă miroase-a Crăciun,
E semn bun,

Dar dacă e viscol din nou,
E semn rău,

Dacă îmi spui să te sun,
E semn bun,

Dar dacă te muşc de un sân,
Ce semn e?

Braţul tău drept

Braţul tău drept
E deştept –
Îţi ia notiţe,
Îţi curăţă seminţe,
Îţi îndeplineşte dorinţe.

Braţul tău drept
E iubitor –
Te mângâie pe sân,
Pe cap,
Pe obrăjor.

Braţul tău drept
E grijuliu –
Îţi face ceai,
Cafea,
Îţi pune-un pardesiu.

Braţul tău drept
E ataşat de tine –
El face toate astea
Chiar de-l tratezi,
Rău sau bine.

Dar eu nu sunt braţul tău drept.

Pro.fund

C-o ţigară-nainte
Sau ţigara de după,

Neglijată total
Sau ţinută sub lupă,

Că-i ritmat sau că nu,
Fără muzică sau cu,

Că e-ncet sau cu foc,
Că e pe sau sub toc,

Că e ud sau uscat,
Că-i pe jos sau pe pat,

Că e sau nu în doi,
Că te-ntinzi sau te-ndoi,

Că-i beznă sau că vezi,
Vibrezi sau nu vibrezi,

Că-i puţin sau enough,
Deasupra sau sub cearşaf,

Că-i oricum sau chiar aşa,
Se numeşte cumva.

Gerul din înger

Am o aripă ruptă
Şi acum zbor stângaci,
Penele-mi sunt murdare
Şi tu nu mă mai placi.

M-au şi concediat
Îngerii S.R.L.
Fiindcă sunt neglijent
Şi nu zbor repede.

Chiar şi-aşa viitorul
Nu-i tocmai cenuşiu –
Îmi smulg pene din aripi
Şi le-nmoi ca să scriu.

Ultima zi

E uşor când eşti mic
Să-ţi faci prieteni noi.
E uşor tot, atunci,
De privesc înapoi.

Am crescut împreună,
Discutam pe băncuţă;
Doi băieţi urâţei
Şi-o fetiţă drăguţă.

Mi-am adus roboţeii
Şi ne jucam toţi trei.
Hai în casă la mine,
Nu-s acasă ai mei.

A trecut ultima
Zi la joacă împreună,
Dar nu-ndrăznea destinul
Încă să ne spună.

Copilăresc

Vreau să citesc povești
Si vreau să-mi faci tu ceai,
Vreau să mă ții de mână
Pe stradă și-n tramvai,

Mi-astup urechile
Când nu am chef s-ascult
Mănânc nesănătos
Și stau în pat prea mult,

Îmi place ciocolata,
Și-adesea mă prostesc,
Sunt un copil, am fost adult
Doar ca să te iubesc.

Origami

Uneori i-amuzant
Şi ea râde spumos
În inima ei cu colţuri
Şi turtită frumos.

Câteodată se sperie
Şi mai doarme pe jos
În inima ei cu colţuri
Şi turtită frumos.

Câteodată e tristă
Şi e totul pe dos
În inima ei cu colţuri
Şi turtită frumos.

Dar acum nu mai plânge,
Nu mai fuge la mami,
Că inimă ei turtită
I-o inimă origami.

Omul modern

Sunt omul modern, nu sunt bun de nimic,
Dar am motiv pentru toate dacă mă laşi să-ţi explic.

Sunt omul modern, sunt deştept şi frustrat,
Dar nu-i vina mea – societatea m-a creat.

Sunt leneş, dar spun c-aş munci ca un cal,
De n-aş simţi că-i irosire de potenţial.

Privesc un ecran, tastez şi scrollez,
Dar când mă iei tare mă intimidez.

Sunt cel gata să judece-nainte s-asculte,
Că ştiu chiar şi sfinţi cu păcate mai multe.

Planete diferite

Când dimineaţa te trezeai
Goală-n cearşafuri îmblânzite,
Eram sigur că vii de fapt
De pe meleaguri diferite.

Când te sorbeam din căni de ceai
Dintre pliculeţe-nverzite,
Eram sigur că vii de fapt
De pe meleaguri diferite.

Dar de când ne certam inapt
La furculiţe şi cuţite,
Am înţeles că noi venim
De pe planete diferite.