Love yourself

Toți iubim
La-nceput
Cum citim
Prin romane:

Cu lacrimi
Și fiori
Și cu flori
Și bomboane.

Și când credem
Că asta
Ne ridică
La cer,

Ajungem
La tavan
Și ne lovim
De el.

Mai apoi
Ca in filme
Încercăm
Să iubim

Și ne-nvață
Von Trier
Ce-nseamnă
Self-esteem.

Ascultăm
Muzica
Cu urechi
Ca de elf

Și-nvătăm
De la Jessie
Că-ntâi e
Love yourself.

Advertisements

Neînțelegere

Când doi oameni frumoşi se neînţeleg
Şi-s nerăbdători şi nefericiţi,
Ajung uşor, uşor să se neiubeasca
Şi-şi neamintesc cum era să-şi dorească
Să fie-ntr-un final nedespărţiţi.

Să crești mare

Mă grăbeam
Să cresc mare
Că aveam
Doar probleme:

Mai întâi
“Treci la colt”,
Mai apoi
Profi şi teme.

Am crezut
Că adulţii
Aveau ceva
Cu mine,

Mă ţineau
Ocupat
Să se joace
Mai bine.

Când mama
Şi cu tata
Stăteau
Mai mult la muncă

Eu credeam
Că şi-au luat
O pauză
Mai lungă,

Când n-aveau
Bani de dulciuri
Îi credeam
Egoişti –

Eu plângeam
Din nimicuri,
Dar ei erau
Cei trişti.

Nu ştiam
Pe atunci
Să pun totu-n
Balanţă,

Eu vedeam
Viaţă lor
O continuă
Vacanţă.

Acum când
Am crescut
Se văd toate
Altfel

Şi-mi doresc
Iar pedepse
Şi să fiu
Mititel.

Promisiuni și alte mituri

Iubita mea
Te-am înșelat,
Te rog mai iartă-mă
O dată.

Promit să-mi spăl
Păcatele
Și farfuria
De salată.

Promit că n-o să mai
Calc strâmb,
Nici când mă plimb,
Nici cu vreo fată.

N-o să mai uit
De ziua ta
Și nici culoarea
Preferată.

Promit c-o să te sun
Mai des,
Nu doar când mor
De plictiseală

Și-o să ieșim
Și noi la suc
Și-ți iau și apă
Minerală.

Copil cu.minte

Eşti un veşnic
staşnic semn
de-ntrebare
scris pe lemn,

eşti un pumn
strâns şi meschin
sau un zâmbet
clandestin.

Păpuşar
sau manechin,
eşti prea mult
sau prea puţin.

Eşti o sumă
de contrarii,
eşti o gură
fără carii,

eşti un puzzle
dificil,
eşti o minte
de copil.

Tu

Tu eşti una
Dintr-o mie,
Ca mazărea-n
Farfurie.

Tu eşti una
Dintr-o sută,
Ca o zi
Foarte plăcută.

Tu eşti una
Din cincizeci,
Eşti şi funny
Dacă-ncerci.

Eşti una
Cum alta nu-i,
Dar nu prea stai
Locului.

Când laşi zâmbete
Să-ţi iasă
Eşti aproape
Chiar frumoasă.

Când nu-mi faci
Nervii să fiarbă
Eşti aproape
Chiar de treabă.

La cafea

Dacă vii azi
La cafea
O s-o bem
Fără perdea.

Hai mai bine
La un ceai –
Pun în el
Un pic de mai.

Eu arunc
Un “ce mai faci”,
Tu zâmbeşti,
Priveşti si taci.

Ne iubim
Numai platonic
Şi ne pupăm
Electronic.

Pre.scris

Oamenii temporari
Sunt pierdere
De timp,

Oamenii egoişti
Nu dau nimic
La schimb,

Oameni idealişti
Cred că dragostea-i
Ţel,

Cei superficiali
Că-i trasă
Prin inel,

Oamenii prefăcuţi
Se pierd pe ei
În feţe,

Iar de la cei frumoşi
Nu vrea nimeni
Să-nveţe.

Surdo-muţi

Timpul dansează
Printre oameni grăbiţi
Ce-şi spun te iubesc
Şi sunt nefericiţi.

Timpul dansează
Cu frunze ce cad,
Prin parcuri pustii,
Printre gropi în asfalt.

Timpul dansează
Un vals infinit
Printre oamenii singuri
Şi proşti ce s-au iubit.

Timpul dansează
Cu frunze ruginii,
Peste băncuţă voastră
Şi tot ce nu mai ştii.

Timpul dansează
Printre oameni pierduţi
Ce ţipă când se ceartă
Şi iubesc surdo-muţi.

De ce?

De ce exista somn în insomnie?
Găsesc că e o foarte mare ironie!

Deși există bi în iubire și drag în dragoste,
De ce până la urmă tot devine o pacoste?

Dacă creația suntem noi si-avem o cauză,
Atunci recreația de ce e doar o pauză?

De ce poate un om să fie nervos
Dacă se știe clar că nervul n-are os?

Dacă a dezminți și-a minți sunt la poluri opuse,
De ce dezamăgire și amăgire sunt așa de bine suprapuse?