Oare florile au regrete?

Lumina vechiul bec din camera lui forma pe tavan o umbra ca o floare murdara. Isi imagina ca de-acolo pleaca intunericul, noaptea. Vopseaua maro de pe geamurile subrede parea acum c-aduce a sange uscat. Nimic nu mai era la fel. Privea spre tavan, spre corola de umbre ce acum cuprinsese toata camera si nu stia daca sa se teama ca vechiul acoperis ar putea ceda oricand si l-ar strivi de viu, sau sa se bucure daca macar s-ar intampla in somn. Daca vantul ce-i ingheta oasele era de fapt rasuflarea glaciala a unui spirit nelinistit? In mintea lui nu exista conceptul de fantoma prietenoasa. Chiar ar trebui sa-si repare fereastra. Oare florile au regrete? De ce-si pune atatea-ntrebari? El sunt eu?

Nu te juca cu mintea mea! Nu te juca! Nu te..[..]

Advertisements

Mi-e dor de dor

Mi-e dor de dor, de drag si de frumos,
De “Buna dimineata!” si de “Somnic pufos!”

Mi-e dor de dor, de drag si de frumos,
De tinutul de mana si de mersul pe jos.

Mi-e dor de dor, de drag si de frumos,
De “Ai grija de tine!” si de ”Imbraca-te gros!”

Mi-e dor de dor, de drag si de frumos,
De ”Vino mai aproape!” si de “Ce dor mi-a fost!”