Mic si slab

Sunt un om mic si slab
Inca de cand eram mai mic
Si mai slab.

Singurul lucru maret si puternic
Pe care sunt in stare sa-l fac
E sa iubesc.

Si asta ma face uneori sa ma simt
Ca si cum as fi un om foarte mic
Si foarte slab.

Advertisements

Doar pentru sarut

Poate ca ochii exista
Doar ca sa priveasca-n alti ochi.
Poate ca mainile tremura
Cautand alte maini.
Poate ca inimile bat intr-adevar
Doar in doi.
Poate ca ni s-a dat o voce
Doar ca sa spunem “Te iubesc!”.

Sau poate ar trebui sa tacem,
Poate ca buzele-s facute doar pentru sarut.

Imi plac cuvintele din trei litere

Imi plac cuvintele din trei litere, zau.
Sunt mereu interesante ca ceva nou,
Te pot surprinde ca atunci cand spui “Wow!”,
Sau pot fi animalice precum un bou.

Uneori sunt pufoase precum un nor,
Sau te pot ajuta sa spui ca ti-e dor.
Pot fi chiar deschise precum un por,
Sau in armonie la fel ca un cor.

Unele-s pretentioase, spunem ca-s de soi,
Sau pot fi chiar dulci, ca niste buze moi.
Uneori sunt intime precum doi oameni goi,
Dar preferatul meu ramane tot noi.

Maxime vegetariene

Tine ochii deschisi castraveti ce-i in jurul tau.
Uneori, ca sa obtii ce vrei, doar cirese ti se va da.
Nu prune totul la suflet.
Sunt genul de om care crede caise cuvine totul.
Nu te portocala urat cu cei din jur.
In viata, uneori piersica, alteori castigi.
Daca muncesti din greu, pana la urma o sa dea rodii.
As face orceag pentru tine!
Ti-as da si luna de pe cer sa vegetale te iubesc.
Gata cu vorbele de duh, sunt prea banane.

Imi plac toate cuvintele cu “p”

Intai, am vrut sa scriu despre pasiune
Si mi-am dat seama ca poate provoca placere.
Apoi, am realizat ca asta ascunde o doza de perversiune,
Lucru care indeamna la pacat,
Iar acesta este primul pas spre pierzanie.
Suna promitator.
Asa am realizat ca-mi plac toate cuvintele astea cu “p”,
Plus alte cateva care nu merita mentionate,
Nu m-am putut decide despre ce sa scriu
Si-am lasat-o balta.

Furtuna

Fiecare furtuna pare a fi
O cearta interminabila ce nu duce nicaieri.
De fiecare data cerul plange,
Isi striga tristetea
Catre un pamant ce doar se uda putin
Indiferent sub lacrimile sale.

Oh, daca cerul nu s-ar insenina
Atat de usor.

Fara gramatica

Atunci cand ma balbai in fata ei e pentru ca am atatea sa-i spun si a trecut atata timp, incat cuvintele mele nu mai au rabdare. Se ingramadesc, se incalcesc, nu-si mai asteapta randul in fraza, nu mai respecta reguli sau semne de punctuatie. Inima mea nu prea stie sa lucreze in echipa cu creierul.

Iar cand tac e pentru ca vorbele se sperie si fug de mine. Sunt rusinate de privirea ei care stie, parca, de mult ce vreau sa spun sau ce gandesc si in loc sa iasa pe gura, se duc putin mai sus, spre obraji si se inrosesc.