Sentimentul ca esti la o decizie distanta de fericire sau agonie te macina.
Timpul trece inegal cand astepti, fara sa stii cat, ce…
“Ne vedem la jumatatea lunii.”
Poate fi vorba de zile sau de ani lumina.
Tocmai asta e problema.

“Te rog, tine-ma de mana.”
Ai vrea o zi fara lume si macar un sarut.
O sa te-auda-ntr-un final.
Nu e nevoie sa tipi.
Iti citesc toti gandurile.
Pentru asta le scrii.

Nu mai spune nimic.
Nu mai scrie.
E mai bine sa nu anticipezi.
Iar vorbele oricum se pierd.

Desi “Te iubesc!” a ramas acelasi.
Dar n-o sa tremuri de fericire.
Nu poti singur.
Opreste-te.
Asteapta.

In continuare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s